Alexandru Mironov alternative de extragere a aurului.
Am asistat în ultima vreme la o adevărată ofensivă mediatică - ziare, posturi de
radio, dar mai ales clipuri la diverse televiziuni - care voia să ne convingă să ne
aplecăm şi să culegem miliardele de doari pe care doreşte să ni le ofere o companie,
desigur, mare prietenă a României, pe numele ei Roşia Montana Gold Corporation.
Intru în pielea jurnalistului de ştiinţă şi voi continua rîndurile mele cu o propunere
care vine din mediul de cerectare ingineresc - mai exact, de la una dintre rămăşiţele
excelentului Institut de Metale Neferoase din Baia Mare, un SRL de cercetare
ştiinţifică numit SC Larechim.
Managerul acestei societăţi, ing. Vasile Coman, susţine că la SC Larechim există
un grup de chimişti şi metalurgi care lucrează, de cîţiva ani, la o tehnologie
de extragere a aurului şi argintului din reziduuri miniere, prin metode nepoluante,
care au marele merit că evită cumplitele tehnologii pe bază de cianuri.
Băimărenii din echipa SC Larechim au descoperit un activator, o substanţă care
într-un mediu alcalin permite o reacţie cu cheltuială rezonabilă de energie.
Cercetătorii de aici au brevetat şi o invenţie pentru extragerea arseniului din
pirite aurifere (brevet RO 120980/28.03.2003). În laboratoarele şi atelierele
răposatului Institut pentru Metale Neferoase au construit o instalaţie pilot pentru
recuperarea aurului şi argintului din piritele de la Şuior. Odată instalaţia pusă la
punct şi după un şir lung de experimente (24 de şarje de cîte 200 kg de pirite)
ei au ajuns să poată asigura un proces constant de recuperare, care poate fi
sintetizat în cîteva propoziţii.
Randament de 99,5%
Prin reactoarele, vasele de stocare şi uscătoarele instalaţiei s-au pompat 400 de kg
de pirite aurifere, tratate cu tiosulfat de sodiu în soluţie; în urma operaţiilor,
chimiştii băimăreni au obţinut 43,97 grame de aur (cu randament de 99,5 %) şi
165,7 grame de argint (randament de 91,4 %), în 30 de ore de manoperă
cu un consum de combustibili de 110 metri cubi de gaz metan, 500 kwh de energie
electrică şi 3 metri cubi de apă.
Dar, din prelucrare, rezultă şi un produs secundar de mare valoare, trisulfura de arsen
despre care importatorii de tehnologii pe bază de arsen n-au suflat niciun cuvînt.
Pentru că, la o rejudecare a procesului tehnologic, iată ce rezultă: din o tonă de pirită
auriferă se obţin 13,25 kg de sulfură de arsen, la un preţ de prelucrare de 1426,24
de lei pe kilogram. Ceea ce înseamnă că această substanţă utilă în industria
vopselelor, pirotehnie, fibre optice, aliaje speciale şi industria de armament se
obţine la noi cu aproximativ 400 de euro pe kilogram, dar se vinde pe piaţa mondială
la preţuri mult mai mari, între 5.000 şi 8.000 de euro pe kilogram, după cum variază
bursa materiilor prime. Un calcul simplu ne arată că din cele 500.000 de tone aflate
în haldele de la Flotila centrală se pot obţine, doar prin valorificarea acestui produs
secundar, sume ameţitoare, fără a lua în calcul aurul şi argintul obţinute prin acelaşi
proces tehnologic. Şi nu e vorba doar de haldele maramureşene (cu 10-12 gr aur
per tonă şi 50 gr argint per tonă) ci şi cele de la Roşia Montană (2 gr aur şi 15 gr
argint per tonă) şi Certej - Deva (8- 10 gr aur şi 150 gr argint per tonă).
Scrisoare-manifest către Academia Română
Autorii cercetării ştiinţifice din Maramureş sînt dr. ing. Jack Goldstein,
ing. Gabriel Duda, dr. ing. Corneliu Pop, ec. Loredana Năftănăilă şi
dr. ing. Vasile Coman. Ei au adresat o scrisoare-manifest Academiei Române
preşedintelui ei, prof. univ. Ionel Haiduc, chimist de mare performanţă, cel care
de altfel, a condus echipa academică ce a stopat pericolul ce pîndea Roşia Montană
în urmă cu cinci-şase ani. Au fost sesizate şi Ministerul Economiei, condus de
Adrian Videanu, şi fireşte, cel al Mediului, iar prin intermediul mass-media
este informată acum şi opinia publică.
Ca să recapitulăm: pentru 1 kg de aur şi 5 kg de argint extrase din haldele de
pirite se consumă 0,7 tone tiosulfat de sodiu, între 0,2 şi 0,9 tone de var, 0,02 tone
de NaOH, 0,5 tone de amoniu şi o cantitate mică de activatori.
Se obţine astfel de 1,5- 2 ori mai mult aur şi argint decît prin tehnologiile pe bază
de cianuri, dar la preţuri de 2,5 ori mai mici. Dacă adăugăm cîştigul enorm pe care
îl aduce trisulfura de arsen, avem în faţă una dintre posibilele mari lovituri
economice ale României. Pentru aceasta, mai este nevoie de o investiţie
de circa 100.000 de euro, care să ţină în viaţă grupul de chimişti băimăreni.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu